Sindrom canal carpian
Sindromul de canal carpian reprezinta compresia nervului median la nivelul articulatiei pumnului cu aparitia durerilor si amortelii primelor 3 degete.
Canalul carpian este o regiune intre incheietura pumnului si palma delimitata de oasele carpiene si ligamentul carpian. Prin acest canal trec tendoanele unor muschi si nervul median, ce conduce senzatiile de la primele 3 – 4 degete (deget mare, aratator, mijlociu si partial, inelar) si coordoneaza contractia unor muschi ai palmei.
Cauze:
- inflamatia tendoanelor invecinate sau a articulatiei pumnului,
- formatiuni diverse (lipoame, neurofibroame).
- frecvent asociat altor afectiuni, diabet zaharat, hipotiroidism, amiloidoza, boala renala, poliartrita reumatoida, alcoolism.
- deseori consideram ca afectiunea este idiopatica, nu gasim o cauza medicala
- factorii profesionali : miscari repetitive cu mainile, mentinerea prelunigita a unor posturi cu mana pe mouse, sprijinind incheietura pumnului pe o suprafata dura, de exemplu.
Tratamentul este exclusiv chirurgical!
Procedura chirurgicală se numeşte “decompresia tunelului carpian” si are ca scop eliberarea nervului din compresie prin tăierea ligamentului care formează acoperişul tunelului. Aceasta creşte mărimea tunelului şi scade presiunea asupra nervului median.
Rezultatele intervenției chirurgicale depind în mare masură de tipul leziunii, gravitatea acesteia și de timpul scurs de la apariția acesteia.
Diagnosticul sindromului de tunel carpian este clinic:
- furnicaturi si amorteala in degete, asociind durere a mainii ce poate urca pana la cot sau umar.
- suferinta apare deseori noaptea, iar persoana afectata descrie anumite gesturi ce calmeaza durerea.
De asemenea, simptomele pot fi generate de anumite manevre / teste.
Diagnostic paraclinic
Este importanta diferentierea de compresiunea nervului median deasupra incheieturii pumnului sau de afectarea radacinilor nervoase cervicale ori a plexului brahial.
Electromiografia este tehnica neurofiziologica ce permite diferentierea fata de alte afectari nervoase, confirma sediul leziunii si ajuta la stabilirea severitatii acesteia, ghidand indicatia de decompresiune chirurgicala.