Ori de cate ori pielea intra în contact cu obiecte, care o lezează, apar distrucții celulare care, fie se vor vindeca fără urme, fie vor lăsa o cicatrice. Cicatricile variază ca formă, culoare, mărime, aspect, consistență, elasticitate.

Cicatrizarea reprezintă succesiunea de etape pe care le suferă pielea, de la leziunea propriu-zisă, până la formarea cicatricei definitive. Acest interval de timp variază în funcție de mai multi factori, dintre care cei mai importanți sunt factorii genetici, etiologia plăgii si localizarea acesteia, cât și tratamentul inițial efectuat.

În general, după faza acută, care durează pana la 2 săptămâni, când de obicei se extrage și materialul de sutură, urmează până la 6 luni o perioadă în care cicatricea, proaspăt formată, se remaniază continuu. Este perioada în care cicatricea este denumita “tânără”, “imatură” sau “în evoluție”. Colorația acesteia este rosiatică-violacee și aspectul este de obicei neuniform. Este, de asemenea, perioada în care aceasta poate fi influențată de creme, unguente, plasturi speciali cu silicon, masaj, etc.

După aproximativ 6 luni, o cicatrice normală se oprește în evoluție și se va transforma în cicatrice “matură” sau “definitivă”. Cicatricea se albește și devine uniformă. Cele descrise mai sus corespund procesului de cicatrizare fiziologic. Maturizarea cicatricei poate dura până la 2 ani.

Exisăa cazuri în care cicatrizarea nu urmează traiectoria fiziologică și apar cicatrici patologice care pot fi:

- hipertrofice (mai mari de volum);
- retractile (produc bride retractile la nivelul pliurilor de flexie naturale);
- depresive (cu lipsă de volum);
- hipercrome (colorate în exces, hiperpigmentate) / hipocrome (decolorate);
- cheloide (cicatrici patologice foarte voluminoase, ”conopidiforme”).

Cum se tratează?

- nechirurgical (se aplică cicatricelor imature): masajul, aplicări de creme sau unguente speciale, aplicarea de plasturi cu silicon, peelingul chimic, tatuajul medical, etc.
- chirugical (se aplică de obicei cicatricelor definitive):reexcizia și sutura directă, excizii seriate, utilizarea diverselor lambouri încrucișate în cazul cicatricelor retractile, utilizarea expanderelor pentru a obține exces tegumentar,etc.

O categorie specială o reprezintă cicatricile hipertrofice mature la care se dorește o reactivare a procesului de remodelare. Acest lucru se poate obține prin injectare de produsi cortizonici cum ar fi triamcinolon acetonid 40%. Cicatricea se reactivează, devine din nou rosiatică și de volum mărit; este momentul în care pot fi aplicate toate terapiile nechirurgicale pentru a ghida vindecarea, către un rezultat cât mai bun din punct de vedere estetic.

Metodele chirurgicale:

1. reexcizia și sutura directă se aplică cicatricelor care nu întrunesc criteriile estetice pe care ni le dorim si pentru care plasticianul vă poate garanta un rezultat estetic mai bun. Nu toate cicatricele pot beneficia, real, de o astfel de corecție. Trebuie specificat că aspectul unei cicatrice depinde într-o bună masură de acuratetea inciziilor, de tipul suturii, de felul firelor utilizate și de mâna chirugului, dar depinde foarte mult și de “materialul clientului”, de felul în care fiecare dintre noi “cicatrizează”.
2. excizia seriată reprezintă metoda prin care dintr-o cictrice cu o suprafață întinsă, se excizează treptat, la interval de câteva luni, câte o porțiune, așa încât aceasta se micșorează mereu. De reținut este faptul că nu există nicio metodă de îndepărtarea totală a cicatricelor. Însă aspectul per total este mult mai bun.
3. în cazul cicatricilor retractile, care apar frecvent după arsurile grave, este nevoie de utilizarea unor artificii, cum ar fi excizia cicatricelor și crearea unor lambouri încrucișate, astfel încât să putem obține o relaxare a pielii. Este apanajul chirurgiei plastice reconstructive și aduce beneficii majore, mai ales funcționale,dar și estetice.

O altă metodă este utilizarea expandării tisulare, care înseamnă folosirea unor implanturi siliconice (expandare), care se introduc sub pielea sănătoasă, din imediata vecinatate a zonei cicatriceale, se umplu succesiv până obținem volumul dorit și se lasă pe loc câteva săptămâni, până la 3 luni. Astfel, se obține “piele în exces”. În momentul în care specialistul decide că are suficientă piele pentru a acoperi zona cicatriceală, are loc a doua intervenție chirurgicală, prin care expanderul este scos, la fel și cicatricea și “pielea în exces” este folosită pentru a acoperi defectul postexcizional. Rezultatele pot fi foarte bune, mai ales dacă pacientul dispune de rabdarea necesară acestei proceduri îndelungate și dacă preoperator sunt alese cele mai bune zone de inserție a expanderelor. Uneori este nevoie de inserția mai multor expandere mai mici, astfel încât linia cicatriceală să poată fi “împinsă” către o arie mai puțin vizibilă.

Deși tratamentul este eficient, totuși 1% din pacienți nu obțin rezultatele dorite!